Sunt satula de tensiuni si de atatea false pretentii. Acum ma aflu intr-unul dintre momentele acelea in care daca vine cineva la mine si imi spune ca viata e frumoasa, ii raspund "fuck you!". Sunt satula sa ma cenzurez cand imi vine sa injur si sa ma abtin cand imi vine sa rad de neghiobia unora. Am ajuns sa inchid ochii la atat de multe chestii care mi se intampla, ca pana la urma mi-e frica sa nu ajung sa-mi traiesc viata cu ochii mai mult inchisi. M-am saturat de urletele si de orgoliile ranite din jur. As vrea doar liniste. Sa imi bag niste dopuri in urechi si sa nu mai aud nimic. Sa inchid ochii si sa nu mai vad nimic, sa dorm fara sa ma gandesc la nimic.
Ne intrebam de ce sunt oamenii egoisti si de ce nu se mai gandesc la cei din jurul lor? parerea mea este ca nu ne nastem asa, dar cu timpul nu mai avem cand sa ne mai gandim la altceva sau la altcineva in afara de noi...si, de fapt, nici la noi nu ne gandim, ci la cum am vrea sa fim sau unde am vrea sa ajungem. Oare exista o iesire dintr-o asemenea viata? exista o solutie? oare o sa ajung sa traiesc doar de dragul vietii pe care o am? sa traiesc pentru a fi, nu pentru a avea? inca mai caut solutia si sper doar sa existe, pentru ca uitandu-ma in jurul meu am toate motivele sa cred ca e o simpla iluzie.

0 impresii, sugestii:
Trimiteţi un comentariu