concediu

Da, am fost. Si a fost relaxant. E adevarat ca m-am obisnuit greu sa nu ma mai gandesc la nimic in afara de ce voi face in urmatoarea jumatate de ora, insa m-a ajutat ca nu am avut nici internet, nici semnal la telefon si nici macar cu masina nu am mers- cu tenu', ca pe vremuri. :)

Printre aventurile din ultima saptamana:
Am mers pe jos vreo 5 km cu trollerul (de 20kg) dupa noi ca sa ajungem la hotelul care era in mijlocul padurii si pe fiecare perete din interior scria sa nu intram in padure nici ziua nici noaptea pentru ca ne papa ursii- motiv pentru care primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acolo a fost sa ne plimbam putin :)).
A doua zi ne-am dus (prin padure) la cabana Diham unde am baut cel mai bun ceai din lume si ne-am intors pe un alt drum forestier decat cel pe care veniseram. Cum eram cam dezorientati, un caine imens de la cabana s-a gandit sa isi faca pomana cu noi si sa ne arate drumul. Atat de bine stia toate gropile, toate baltile si toate cracile cazute pe drum, incat la un moment dat mergeam fix pe urmele lui cu o incredere totala. A fost foarte draguta plimbarea si a fost si mai frumos ca dupa ce ne-a adus la drumul asfaltat, cainele a venit la noi si ne-a impins cu capul lui mare sa il mangaiem iar dupa aceea a disparut in padure si s-a intors la cabana. Am mers pe munte in ziua aceea de la 10 dimineata la 4 dupa amiaza si mai mergeam daca nu se intuneca. 
A treia aventura a fost la Babele. Am urcat cu telecabina- o adevarata aventura in sine mai ales intrucat am intrat in nori la jumatatea drumului si asa am ramas pana am coborat. Am ajuns sus, am coborat din telecabina si surpriza: blank! Nu vedeai la 2 metri in fata din cauza norilor. Erau efectiv atat de densi incat aveai impresia ca sunt compacti ca un zid. Am gasit babele, care m-au cam dezamagit, pentru ca in mintea mea erau asa ceva imens, impunator...insa, in realitate, nimic de genul. Apoi, am vrut sa vedeam si sfinxul. Dar evident ca ne-am invartit in jurul lui vreo ora inainte sa ne intalnim cu cineva care sa ne spuna ca se afla doar la vreo 10 metri de locul unde eram noi, adica langa noi...insa cum sa il gasim daca totul era alb si nu vedeam nimic?? In final l-am gasit. Ne-am dus sa bem un ceai cald la cabana pentru ca drumul lung pana la sfinx a fost obositor si eram demoralizati de faptul ca orbecaiam pe acolo fara sa putem vedeam peisajul. Cand am iesit din cabana, supriza numarul 2! Norii coborasera si peisajul era superb! Dupa ce mai mult de ora ne-am chinuit pe acolo, acum cand trebuia sa plecam se facuse senin, era soare si am vazut si noi, cu stupoare, cat de aproape erau babele de sfinx! :))